Premiul Muriti din aceasta saptamina dat de “It’s never easy” care ne-a trimis povestea lui de donator de singe:
„Am Carnet de Donator! Cinste rara. Si mai sint si alte beneficii, dupa cum mi le-a enumerat o asistenta: “O sa primiti si bonurile de masa.” „Dar nu pentru asta am venit, doamna.” “Da, da, sigur, si pe linga asta o zi de concediu de la serviciu.” „Nici pentru asta.” “Si abonament pe RATB si metrou redus, o luna.” Mda, probabil asta m-a convins. “Da, si pentru cine donati?” . „Pentru nimeni in special, voiam sa contribui si eu, acolo…” „Stati doar un pic…” Aceeasi lumina in ochi o vazusem un pic mai devreme, cind o doamna care astepta in sala cu mine mi-a spus: “Ai un milion jumate daca donezi pentru sotul meu. Am nevoie de 4 donatori, altfel nu-l opereaza.” Era jack-pot, fiindca doamna dadea cel mai mult. Altii acceptasera oferta unor tigani pe la 500 de mii si acum le parea rau. Intra doctorita: „|si bat joc de munca noastra”. Si dupa un timp: “A, nu ati venit pentru nimeni? Spuneti ca donati pentru Constanta. Fundeni. Va scriu. Nu avem voie asta, dar Constanta CHIAR are nevoie, nu e ca ceilalti”. Am iesit. Apare femeia cu milionul juma: „te rog, Ion. Foisor.” La donat, se aude doar un “Doamna, sinteti bine? a lesinat!” si supararea asistentilor ca sint tinuti peste ora 13. Timpul trece repede, cind te distrezi. O sterg englezeste. Pe culoar scandal: unul din oamenii tiganului dezertase si trecuse de partea femeii de un milion juma. Tiganca nu era prea suparata. Din “nesimtita ordinara si curva” n-o scotea. Apare paza. Doamna inca are nevoie de un om, si sare pe mine. Ma gindesc si-i spun “nu va iau nici un leu.” „Ti-i dau oricum!” Asistenta: “daca dati pentru doamna va refuzam”. “Dar nu ii iau nici un ban”. “Nu conteaza, nu donati pentru nimeni, dar pentru doamna nu se pune. Va dam pe toti afara!”
Suparari de om
istodor.catavencu.ro
istodor@catavencu.ro