Catalin Dorian Florescu, interviu pentru blogul istodor: “Lumea este plina de Rascolnicovi si multi umbla liber”
Tuesday, February 23rd, 2010Din Timişoara. În 1976, prima plecare peste graniţă în Italia şi America. În vara lui 1982 fuge cu părinţii în Vest. De atunci locuieşte în Zürich. Cetăţean elveţian. 1995-2001 psihoterapeut într-un centru de reabilitare pentru dependenţi de droguri. Din decembrie 2001 scriitor liber-profesionist.
Asta ar fi biografia. Azi-miine scoate la Polirom romanul Zaira. E viata de papusareasa si e cu amor. Exact cum am vrea sa fim si noi: papusari netrasi pe sfoara de catre viata. Bine povestita.
Interviul este despre cum se poate trai din scris, fiindca Catalin Dorian Florescu face asta in Elvetia, dar si despre alte bunatati literare.
cit cistigi daca nu scrii?
Trebuie sa spun mai intii ca scrisul pentru mine are o energie vitala, este o necesitate si ma intinereste, ca faimoasa sursa a tineretii vesnice din basme. Deci daca nu as scrie, probabil ca as imbatrinii mai repede. Poate asa se explica faptul ca la 42 de ani inca nu am riduri….din pacate parul a devenit o problema, nu ridurile, caci s-a rarit. N-am inca nici o reteta literara pentru asa ceva. Scrisul are o frumusete proprie, “contururile” unui text bine scris pot fi la fel de atragatoare ca acelea ale unei femei. Hmm, exagerez desigur, nimica nu se compara cu feminitatea pusa in evidenta cu stil. Deci scriu dintr-un impuls genuin si nu pentru bani. Dar totusi:
Daca nu as reusii sa public tot la 2 sau 3 ani cite un roman, mi-ar fi greu sa traiesc din scris. Desigur acest lucru trebuie facut fara compromisuri, trebuie pastrata integritatea de artist, chiar cind “trebuie” sa produci. Am fost in situatia fericita pina acum, ca in ultimii 10 ani decind apar pe piata – din pacate si acesta este o piata cu aceleasi reguli capitaliste ca peste tot – cartii, sa nu-mi bat tot timpul capul, daca am sau nu bani. Acum traiesc un pic si din “roadele” ultimilor 10 ani. Chiar daca nu as mai scrie nimic in urmatorii ani, as avea in continuare lecturi publice, traduceri si economiile mele, sau as scrie din cind in cind cite ceva in ziare, dar desigur din ce in de mai putin. In anul acesta, la doi ani dupa iesirea ultimului meu roman Zaira in spatial german sint luni in care nu cistig nimica, in altele insa foarte onorabil. Am insa o noua perspectiva. Chiar zilele acestea am terminat noul roman, care probabil ca apare anul viitor, la 3 ani distanta de ultimul. Deci ma incadrez in timp.
Dar, intrebarea ta are un sens si mai special si profund pentru mine. Au fost si momente foarte grele dealungul carierei mele de scriitor de pina acuma. M-am facut intr-un fel dependent de scris, de success. Poate ca mi-as redobindii libertatea, daca nu as mai scrie. Dar cu ce pret?
cit cistigi din scris?
Zece la suta din fiecare exemplar vindut, deci avind in vedere ca inafara de Zaira cartile mele nu s-au vindut cu zecile de mii, nu este sursa de venit cea mai importanta. Exista in spatiul german un sistem foarte bun de punere in valoare a unei carti prin lecturi publice in biblioteci, librarii, la festivaluri literare. Deseori sint invitat si la Universitate sau in scoli. Aceasta prezenta in fata publicului nu ajuta numai cartii, ci este si platita, intre 300 si 400 de Euro. Se adaoga traducerile in citeva tari europene, bursele si premiile. Am primit pe parcursul anilor burse foarte nostime: “Un an platit de viata” decernat de orasul Zürich, sau “Scriitorul oraselor Drezda si Erfurt”. Am devenit si un fel de nomad literar, des stau cu bagajul facut, caci ma mut de la o bursa la alta. Nu sint bine platite – in general 1 000 de euro pe luna, iar mie cu domiciliul in Elvetia mi-ar trebuii mai mult de doua ori pe atit – dar ma fac cunoscut in regiunile respective. Deci ceea ce cistig nu vine numai din scris si din vinzari ci si din multele ramificari ale pietei de literatura.