Liiceanu-Despre limita. Liiceanu vorbeste soferilor despre limita. Pentru autobaze, o limita. A lui. A noastra. A lor. Despre limita limitelor. Povestea de amor dintre limite si om, acum citita de Liiceanu.
Intilnirile Humanitas. Liiceanu si Russo povestesc Ionesco pentru corporatisti. Marii insi ai secolului, Interior, erau toti liberi. Ce-nseamna asta? Ia luati o pilula:
Nu sint basestian, dar “Cotidianul” lui Nistorescu a sarit gardul. Cred ca asta e: “Cotidianul” e cea mai laba trista a trustului Realitatea-Catavencu. Multumim patronului si managerilor ce-l lasa liber pe, totusi, marele reporter si editorialist Cornel Nistorescu. PUNCT. Patapievici, Mihaies, ITMorar, Liiceanu, Tismaneanu nu pot fi tavaliti in halul asta in noroi. Si pina la urma care e miza? Ce vrea Nistorescu? Sa piarda Basescu alegerile? De ce s-o vrei asa carnal, asa scirbos, atit de fara limite? Unde-i este finetea, unde-i este verbul, unde este el?
Nu dau link catre Cotidianul, dar daca nu va vina sa credeti, priviti spre Cotidianul.
Care-s constiintele noastre de azi? La cine ne raportam? Va inchinati lui Ciutacu? Lui Badea ii tineti isonul? Traiti editorialele lui Plesu? Va place Liiceanu ultimelor carti?
Cum vii din ora?, Bookfestul e pe dreapta,
nu, nu mai este în centru, st? într-o parte. Asta din punct de vedere al spa?iului, ca ?i timp, timpul ?i el este în afara a?tept?rilor, un pic spre dreapta, ca s? spun a?a, adic? mult dup? ce elevii ?i-au luat p?rin?ii ?i-au plecat care-ncotro. Ora?ul e pustiu f?r? c?r?i, dar e poetic cînd e plin de c?r?i ?i f?r? cititori, adic?, ca la tîrg, f?r? nici o îmbrînceal?, nici o trompet?, nici un coco? pe micii metrii p?tra?i ai c?r?ii. Dreapta asta, timpul sucit mi-au dat reveria întîlnirii cu Stan ?i Bran (în absen?a lui Cosa?u), B?sescu, Nimeni, Page, Rui Zink, Oana Pellea, (more…)
Gabriel Liiceanu-Scrisori catre fiul meu, Humanitas, 2008
Mai slaba decit “Usa interzisa”, cartea asta continua sa confirme un Liiceanu bine vindut. C-o fi fictiune, c-o fi biografie, c-o fi eseu in cheie Montesquieu, c-o fi Neagoe catre Teodosie, cert este ca Liiceanu lucreaza cu filosofia unui crimpei de viata. Da, Liiceanu, se coboara din Limite, Minciuna, Seductie printre paminteni. Asta-i viata, sint om, spune personajul cartii. Ceea ce rar auzi de la Liiceanu editorul, Liiceanu profesorul, Liiceanu traducatorul lui Heidegger, Liiceanu filosoful.
Uite topul meu de carti de la Gaudeamus de anul asta. Imi plac, le-am citit, le-am ascultat:
1. Manolescu-Istoria (Paralela 45), Liiceanu-Scrisori catre fiul meu (Humanitas) si Negrici-Iluziile literaturii(Cartea romaneasca). Gigantii in viata sint sinceri, cartile te riciie incet si bine pe ego. Dau de pamint miturile comode.
2. Haios, jucaus si crud: Foarta cu Pisicologia lui (Humanitas) si Florescu-Confesiunile unui cafegiu (Humanitas). Ludicul care te zgirie rau. Despre pisici si comunismul de foame.
3. Sa-i asculti si sa conduci: audiobookuri Humanitas Zero cu CTPopescu si Plesu interpretind Topirceanu. Te calmezi pe ditamai traficul.
4. Soljenitin-Arhipelagul Gulag (Cotidianul-Univers). Mama, ti se ridica parul maciuca.
5. Ciocirlie-Cu dintii de lina (Humanitas). Carte discreta, slava cui te-a citit. Se joaca de-a jurnalul.
6. Se vinde ca piinea calda si nu e rau ca-ti pica niste para in gura ta de natafleata: Mastile lui Hristos(RAO).
Azi mai e o zi. De Gaudeamus. Ia carte buna pe burta plina, vine criza mare, monser!
Cea mai tare definitie a Revolutiei.
Urmuzz:
“Mai bine pe 26, 27 decembrie 89 mergeam la femei si dupa aceea barbati faceam ceva maret”
SI
Urmuzz catre Liiceanu plecat scirbit din Obor. De la miel.
“Domn’ Profesor, nu plecati, bre, ca va iau eu!”
Urmuzz? fiindca exprima tara noastra a absurdului. Bineinteles, lucreaza in publicitate. Ar dori sa luptam pentru un momument urias al lui Urmuz, la sosea. Totul e absurd. Viata, moartea (iubirea, nu). Iubirea e Marele Absurd.
urmuzz e coleric. Amestec de ardei iute si papanasi. Ii place sa loveasca cu o geanta galbena in femeia iubita – precum in Gellu Naum si ar fi infiintat partidul “Batalia pe mansarde”.