De citit interviul lui Vladimir Tismaneanu din Evenimentul zilei. Pomenit in treacat si Marius Oprea din “Catavencu”. Dar nu asta e motivul pentru care va propun sa-l cititi. Cititi-l, iata motivul. Merita sa-l vezi pe Tismaneanu meticulos. Un interviu in care-l vezi cu instrumentele de chirurgie pe masa. In care desface actul functionaresc in bucatzele.

UPDATE:
Plesu despre aceeasi problema in Dilema. Multumesc Napirstoc!
“Aud, in alta ordine de idei, ca schimbarea conducerii Institutului pentru
Investigarea Crimelor Comunismului e dublata si de o reorientare de
profil: accentul va cadea nu pe „dezgroparea trecutului“, ci pe cercetarea
lui pasnica, „stiintifica“, fara conotatii penale. Nu sint inca sigur ca
lucrurile stau, intr-adevar, asa. Dar daca e adevarat, n-as putea decit sa
ma umplu de uimire dinaintea acestui brusc acces de „obiectivitate“.
Romania ar fi cuprinsa, chipurile, de un puseu de raceala academica, de un
zel abstract, fara vinovati si fara victime. Sper sa nu fie asa. Dar nu
m-ar mira sa fie. In materie de derapaj, sintem inepuizabili.”

Marius Oprea. I se vrea capul.

Marius Oprea?

Un om care merge sa ne dezgroape mortii in timp ce noi o frecam pe bloguri si-o ardem la o berica. Un om care ne desgroapa mortii, aia ai nostri, aia facuti in anii 50-60-70 din lasitatea noastra, a mea, a lu’ tac-tu, a lu’ ma-ta. Morti impuscati de militieni, de comunisti. Ba, a auzit careva de comunisti?, in mall nu, nu sint Ferrarriurile expuse, nici reducerile afisate, nu. Comunistii au fost insi ca mine, ca tine, ca taica-meu, ca tac-tu, ca maica-mea, ma-ta. Comunistii au fost, pe linga numarul cunoscut de executanti, indiferenta noastra si spiritul nostru de catea, de conservare: sa avem noi papa, sa avem noi functii.

Noi, executanti sau labe triste in viata noastra, am omorit copii, bunici, tati, mame. Oameni.

Marius Oprea nu face decit sa ne dezgroape mortii, sa scoata la iveala indiferenta noastra, inertia, plictisul, varza. Nu cred ca e vreunul dintre noi care sa uite ce a fost, nu e vreunul care sa nu fi avut in familie vreun impuscat de comunisti. De ce tacem?

Marius Oprea va fi schimbat dintr-o functie de Basescu si Boc si toti ciolanarii de partid. Ca ne dezgroapa mortii. Ca nu lasa comunismul sa fie doar manual de istorie, asa, o chestie de citit si de ignorat cind avem spritz.

Basescu, nu uita, vreau pantofi din razbunarea ta! Cit de mic poti fi? Cit de mici imi pot iesi?

Sa va spun cum si de ce i-am luat interviu lui Prigonius.
Simplu. Se facea ziarul luni. Nici un eveniment notabil. Nici Vanghelie nu a facut Vanghelion. Preda si Voinescu s-au trezit a treia zi dupa ce Prigonius a facut tamtam. Ce constiinta, ce intelectual sa trezesc din cirnataraie ca sa-mi povesteasca ce? Basescu a ingropat evenimentele, nu-ti mai pasa ce face, ori, sigur aici e treaba. Aplatizeaza orice prostie o face. Prigonius aparut din creierul concesiilor ametite, de sub pulpana ideii crete de innoire a clasei politice, Prigonius si-a facut treaba. A baut la Bamboo, s-a trezit pe intii si a pornit la treaba. Presa, ca mine, n-are treaba. Cum dracului sa acoperi pagina? Iei in tarbaca ce ciine turbat iti iese la indemina. Si asa am devenit un propagator, un agent electoral al lui Prigonius, creatia sucita a lui Basescu. Uite, asa Basescu isi face treaba. Eu, la fel. Prigonius se alege. Sa spun ca Radu Stroe nu s-a trezit, nu raspunde la telefon si n-ai cu cine sa vorbesti ca sa raspunda el la telefon. Uite, asa se face jurnalism ieftin. Uite, asa-l fac si eu. Uite asa. Hopa-hop. Din maruntis ne nastem, maruntis mestecam.

Scot la iveala si partea a doua a dialogului cu profesorul Vladimir Tismaneanu. Dupa ce-am abordat greselile-erorile-defectiunile lui Basescu, acum mi-a venit mie ideea sa ne referim la soarta jurnalistului pe vremea asta. Chiar daca esti basestian in trusturi Voiculescu-Vintu, esti cu adevarat liber? – fiind mica mea obsesie.

Sînt eu? De ce să votez „răul cel mai mic”?

V.T.: Nu, Traian Băsescu nu este „răul cel mai mic”. A promis ca va ţine cont de Raportul Comisiei pe care am condus-o şi a făcut-o. A condamnat un regim iliegitim şi criminal, ridicându-şi contra sa toţi lacheii, nemernicii, poltronii şi escrocii. Evident, Băsescu nu e perfect. Nimeni nu este. Este un personaj uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult. Câtă vreme adversarii săi se comportă de o manieră isteroid-infantilă. Traian Băsescu a numit comisii pe teme vitale, a citit concluziile lor, încearcă să le aplice. Are o viziune, o strategie, o constelaţie de obiective. Când îl votam pe Băsescu, votăm un proiect, nu doar un om.

(more…)

Un schimb de emailuri de seara/dimineata a dus la un interviu, “megainterviu” cum l-a numit profesorul Vladimir Tismăneanu.Arunc în cuşca blogosferei prima parte a acestui interviu. Despre Băsescu.

N-am iertat nimic, sigur oi fi uitat multe. Citiţi-l, merită. Vladimir Tismăneanu vorbeşte rar şi bine.
Am votat Geoană. Tu? Băsescu. De ce? Unde-ai greşit? De ce te urăsc?

Vladimir Tismăneanu: Sincer vorbind, n-am votat decât simbolic, ori mai precis spus, în gând. Nu mai sunt cetăţean român de pe vremea când, în urma ameninţărilor cu moartea, prin 1985, am renunţat la ea. Însuşi Ceauşescu a semnat decretul. Mă tot gândesc să-mi reiau cetăţenia, e multă birocraţie, dar cred că o voi face anul viitor (2010). L-am susţinut pe Băsescu pentru că nu minte.
Pentru că este el însuşi. Pentru că are un proiect de renovare a unei societăţi bolnavă de duplicitate, impostura şi corupţie.Pentru că a fost atacat din toate părţile, mai ales după ce a condamnat comunismul.

Pentru că în aproape patru ani de colaborare am văzut că este loial.
Deci nu am greşit, cred ca am ales bine. Mi-e teamă că tu ai greşit. Priveşte cât de penibil a reacţionat Geoană după înfrângere. Cine mă uraste? Nistorescu şi Romoşan? Voiculescu şi Patriciu? Iliescu şi Antonescu? Vadim şi Păunescu? Mă urăsc pentru că nu tac, pentru că am memorie, pentru că înţeleg să mă comport în consens cu acea etică a neuitării despre a scris Monica Lovinescu.

(more…)

Da. Si ziaristi, si neziaristi. Vedete, manageri si conducatori. Trustul Realitatea-Catavencu. Saptamina asta din urma ca niciodata.
Oricine o iesi, asta e concluzia. Concluzia mea oportunista.

Cum e? E bine. Cei ce ne decid viitorul sint plecatii, capsunarii, insii in 2 luntrii. Insi alungati dintre noi de propriul chef de a trai mai bine. Curajosii. Insi plecati dintr-o Romanie care traieste si nu stie pe ce lume e. Oameni dusi de-acasa de atita politica ieftina si proasta. Azi, nu. Dar miine vom afla cu adevarat cine si de ce a plecat din Romania. Miine se intorc acasa. Pentru inca 5 ani. Ne mai dau o sansa. Sint generosi, ca de fiecare sarbatoare. De Paste, de Craciun, de Anul Nou se-ntorc si-si sparg banii, ridica incasarile, ne dau lichiditate. Ii asteptam. Cu sufletul la gura.

Oricine va cistiga alegerile. Viitorul este ca sa avem un Mos Nicolae si ca-n fiecare duminica sa avem de la ora 12 jumatate, Jazz at noon, pe Radio Romania Muzical.

Ella Fitzgerald – All the things you are

(more…)

Mircea Deaca, omul meu de Retorica si PR mi-a facut placerea sa-mi trimita inca o analiza. De data asta despre ultima confruntare televizata Basescu-Geoana. Textul lui se numeste “2 modele politice in confruntare: De Gaulle vs Petain” si poate fi citit aici:

Mesajul

• Geoana incepe confruntarea televizata cu fraze fundamentate pe posibilitatea negatiei ulterioare. Mesajul enuntului e lasat la interpretarea audientei care poate construi in spatele vorbelor orice concept doreste. Acest gen de enunturi generale ii permit celui care le emite eschiva ulterioara. El poate oricand dupa aceea spune (dupa alegeri) : nu, nu asta am spus. Enunturi ca: “am o viziune”, “am un ton civilizat” , “o singura Romanie” “un nou inceput”, un model social”, “un proiect anticriza” pot fi redefinite ulterior si raman generalitati atata vreme cat nu sunt descrise in detaliu. Pare un fel de fraza de genul “am un proiect pentru o problema: criza, socialul, politica liberala, dar nu va spun acum care anume”. (more…)

Mi-a trimis un cititor de blog, singurul vot nemuritor al momentului. Probabil asa a votat el, Box Vox. Merita o luare aminte. O luare aminte am executat si eu si m-am gindit ca nealegerea de acest tip, desi cu gura mare, cu probe, este tot o lasitate.

Domle, cu cine votez? Domle, eu ce sint? Domle, cine sint? Cred ca, de fapt, eu sint o lasitate vie. Lasat cu degetul in gura de iesirea lui Antonescu din joc, sint fara alegere ferma politica. Jurnalistic, iata-ma tirit in jocul mogulesc al campaniei murdare.

Trucajul ieftin al lui Patriciu (de ce i-o fi trebuit, la banii lui?) a fost ridicat la fileu de mogulul meu Vintu (oare chiar asa inspaimintat sa fii de Basescu?). Pe unde sa scoti camasa? Oricit ai tipa-urla, tu, ca ziarist, nu mai esti ce-ai fost. Esti umplut de huma, sila, scirba. Nu, nu-mi dau demisia, nu, nu plec din trust. Constat doar ca gata! Chiar sint pielea pulii. Ca ziarist, ca alegator. Vorba venerabilului tragator de sfori Chireac. Constat tirziu. Cu o zi mai tirziu. Ieri a fost zi de salariu.

.