Mai rar un tip atit de tare pe aparatele si mintea lui si-n acelasi timp de o discretie desavirsita. Stie ca orice reclama stridenta strica operei. Ultimul exemplu este elocventAnul trecut pe 1 decembrie teve Arte i-a difuzat filmul Kapitalism, filmul a facut furori, tamtam, a creat interpretari, era campanie electorala. Basescu trebuia ucis, Crin si Geoana urcati in slava, sau invers. Cu totii am depus acelasi efort confuz in care orice am trancanit tot dracul ala a fost. Solomon a stat deoparte. Mi-a dat mie un interviu tirziu si mai mult tacind. Astazi, Solomon este implicat in Festivalul One World si anunta, in exclusivitate pentru blogul Istodor, premiera Kapitalismului.

KAPITALISM – RETETA NOASTRA SECRETA

Din 23 aprilie in cinematografe

Download Video

“O versiune scurta a filmului a fost difuzata de Arte, in franceza si germana, pe 1 decembrie (programatorii habar n-aveau ca e ziua Romaniei, asa s-a nimerit = ce cadou frumos !). Intr-unul din mesajele primite atunci, cineva imi spunea :

« L-am privit singur, nu este un film de privit împreună cu familia. În fapt, ar trebui să fie un film interzis minorilor. Poate și majorilor. Și în general românilor. »

Tocmai asta nu cred ca trebuie facut. De ce ar trebui feriti romanii de lucrurile neplacute din viata lor? Mi-as dori sa il vada cat mai multi. Din decembrie si pana acum, am terminat versiunea lunga, integrala, inedita si romaneasca a « Kapitalismului… ». Mie imi place mai mult decat cea scurta, cred ca e mai implinita, apar personaje noi si scene noi, destul de tari, as spune eu.

Pe de alta parte, sper ca se va rade la filmul asta. De cand m-am hotarat sa fac un film despre Kapitalismul romanesc, mi s-a parut evident ca trebuie facut cu umor. Nu de altceva, dar altfel m-as fi adancit in depresie. Asa ca – abia astept sa-l vedeti.”

Fara sa ma fi vazut cu NC Munteanu mai mult de cinci ori in viata. Fara sa ma fi vazut cu el la vreo bere prelungita. Pur si simplu imi plac vorbele lui, felul lui de a fi. Cind i-a fost rau in Romania, mi-a fost si mie, prin telepatie. Ne vorbeste acum. Eu l-am stirnit. Fara scop, fara manii mici. Si ma bucur ca mi-a spus citeva vorbe in lunga sa biciclare prin Munchen. As fi vrut sa fie la Bucuresti si sa biciclam impreuna. Cu ideile. Fiecare in partea noastra de oras.

unde s-a dus ncmunteanu cind s-a dus din tzara?

Când am plecat problema nu era unde ma duc, ci să mă duc. Pe atunci comunismul părea etern şi nu mă împăcam cu eternitatea lui. Mă săturasem de binefacerile, de minciunile şi de mizeriile comunismului, de planuri cincinale, de întreceri în muncă, de fruntaşi în producţie, de şedinţe, de vizite de lucru, de omagii, de cultul personalităţii şamd. Intr-un târziu am ajuns la Europa liberă şi am vorbit de binefacerile, de minciunile şi de mizeriile comunismului, de planuri cincinale, de întreceri în muncă, de fruntaşi în producţie, de şedinţe, de vizite de lucru, de omagii, de cultul personalităţii şamd. Să mai zica cineva ca nu-ţi poţi lua patria cu tine. Era ca şi cum n-aş fi plecat, dar eram ceva mai liber să spun răspicat şi cu voce tare ceea ce gândeam şi eu şi ascultătorii noştri.

cum e munchenul de pe bicicleta?

E un oraş agreabil, cu oameni la locul lor. Chirurgii sunt în spitale, iar pe edilii, aleşi sau numiţi, nu-i vezi, nu-i auzi, dar sunt peste tot unde este nevoie de ei, spre binele locuitorilor săi, indiferent că sunt pietoni, biciclişti sau automobilişti. Cam la acelaşi număr de locuitori, Münchenul are o singura primărie, Bucureştiul are şapte. Avantaj München, funcţionari mai puţini şi de şapte ori mai puţine şpăgi şi licitaţi trucute. E o diferenţă. Nu e singura. München e un oraş fără maidanezi.

ce-nseamna viata lui ncm acum?

E viaţa unui pensionar liniştit. Internet, câteva cărţi, câteva discuri, câţiva prieteni, câteva nevroze, o depresie blândă, dar tenace. Nu-i prea vesel.

(more…)

Versurile lui sint filosofia unui secol. Hrana unora in plin secol flamind. EXCLUSIVITATE! Omul asta, conform lui Belfast n-a dat decit zece interviuri in viata. LUATI BILETE! Pe 29 martie e-n Bucuresti. Venit singur in concert, anunta reunirea formatiei sale „Dead can dance” si un concert anul viitor.

Inanimatul devine viu

Nu mai cînt în formaţia asta în momentul de faţă. Daca va referiti la felul in care suna numele ei, spun ca am vrut un nume ce să descrie procesul de creaţie. Şi ni s-a părut că este productiv să iei ceva inanimat şi apoi să-l aduci la viaţă. E un principiu care se poate aplica în creaţie în general. De pildă, în sculptură, iei pămîntul inanimat şi îl animezi într-o structură, îi dai viaţă. Apoi, cînd faci o tobă, iei lemnul, pielea, care sînt moarte, cum le pui împreună, vibrează şi devin vii.

• Vorbiti de toba, libertatea pielei si lemnului de a se uni. Ce este libertatea pentru Brendan Perry?

Libertatea este să faci ce vrei fără să le faci rău altora în timpul ăsta.

• Sînteti liber?

Nimeni nu e cu adevărat liber. Sîntem conectaţi într-un fel sau altul, cu toţii avem responsabilităţi şi datorii unii faţă de alţii. Cred în cetăţenie, cred că avem o responsabilitate politică şi socială unii faţă de alţii, pentru că sîntem prin natură, creaturi sociale. Şi, ca lumea să fie un loc mai bun, trebuie să ţinem cont de asta. (more…)

De luni incolo, continua seria de oameni mari care dau interviuri exclusive unui amarit de blog.

Brendan Perry Dead can Dance – exclusivitate Romania
N.C.Munteanu – un om care mi-e drag
Radu Afrim – dramaturgul cel mai inspirat al momentului

Alexandru Solomon isi anunta premiera filmului Kapitalism.

Si ca sa nu va plictisiti: informatii din absurdul vietii noastre, intrebari de doi lei in sondaje nemaiinchipuite si multa lipsa de inspiratie ca la orice blog cu postari zilnice. Stati bloggati ca nu stiti ce scapati!

Explorarile in maruntaiele comunismului mie imi plac. A fost de baza in stimularea memoriei mele pentru Cartea vietii mele. La Explorari a fost si Angelo.
A scris despre Mateiu Caragiale. Iarasi din sfera mea de placere.
Recent a debutat ca prozator cu “Cinema”. Ce-o fi cu cartea asta?

Angelo Mitchievici. Chiar el. Astazi, invitat la festinul culinar de idei de pe blogul istodor.

URAAAA! Joi are concert. Interviul de azi este cu Jean Luc Ponty. Tipu’ cu vioara m-a fermecat cu jazzul si-n copilaria mea si, uite-l, si acum. Il pot atinge, asculta. Il ascultam si-l ascult cu mindrie. Ca l-am gasit in viata mea. Vioara il face om. Omul face vioara.

Which is Ponty’s philosophy on life?

JLP: I am a musician, not a philosopher, music is a mix of conscious and unconscious expression that is as mysterious as life itself.

(more…)

Matei Vişniec! Uraaaa! Dramaturgul care-mi place acum, aici.

Cadavrele din dulapul secolului nostru:

• abandonarea valorilor universale
• Occidentul şi-a abandonat un anume rol pe care îl avea, de promovarea a depturilor omului, a democraţiei, a laicităţii în spaţiul public.
• Nici o utopie mobilizatoare nu se profilează la orizont.
• Chiar şi ideea de democraţie începe să piardă din fascinaţia pe care o exercita altădată. Exemplul dat de chienezi care au asociat prosperitatea economică şi dictatura (cum au făcut-o în secolul trecut naziştii), este ruinător pentru viitorul omenirii.

Va simtiti bine in aceasta lume cu care sinteti contemporan?

• (more…)

despre Crusov Olt, despre copiii si satele uitate ale tarii noastre pe care o iubim.

Acum o saptamina am fost in Crusov de Olt. Impreuna cu Anca de la “Esquire” si Elena de la “Marie Claire”. Ele mi-au aruncat o provocare simpla:

“ii faci pe copii sa traga cu ochiul spre o carte. copiii unui sat sarac. unui sat departe.”

Si am pornit intr-acolo. Trei ore dus, trei intors. O sedere de vreo ora. Este incredibil sa vezi ca esti un shtift in fata unor pusti fara inhibitii, dezlantuiti, nelinistiti. Nu cred ca s-au apucat in final sa citeasca din vreo carte. Stiu doar ca ma luptam sa le tin jos tambalaul. Nu, nu este declaratia unui egoist, ci una de ins nimicit. Terminat.

Azi, intre 12 jumatate si unu jumatate vorbim cu anca despre sansa acestor copii.

Iata povestea Crusovului, in repovestirea Ancai Ciuciulin:

(more…)