Hams si Regretel – Polirom, 2009. De ris, ba! Cadou de Craciun. Catalog de ironii pentru Noaptea de Anul Nou. Cumparati-l.
AZI PUNETI-I INTREBARI, in direct pe blog, intre 1 si 2.
Tags: Hams si Regretel, istodor, Matei Florian, Polirom
foarte putine, tocmai d-aia ma fascineaza. si nu atit mercurul, cit coloana aia a lui, presiunea atmosferica, chestii naucitoare care dau dureri de cap. am tot respectul pentru mercur. mai ales ca nu-l inteleg.
de ce-ai scris cartea?
cum iti vine inspiratia?
ce cintece asculti? iti inspira tie cartea asta?
de dor. de frica, de pofta. de nevoie. habar n-am. cind te halesc niste lucruri pe dinauntru si nu prea stii cum sa te descurci nu-i tocmai rau sa scrii o carte.
nenii aia de la sigur ros sigur au o legatura cu piticii. e limpede, m-am dumirite inainte de a incepe sa scriu si in timp ce scriam. erau de acolo, pe limba lor islandeza cintau cam despre aceleasi lucruri. altfel, cind obosesc, ma tratez cu dan spataru. e baiat bun si functioneaza intotdeauna.
inspiratia vine cind vrea ea. e drept, e genul de domnisoara careia trebuie sa-i faci curte, o curte cu mesteceni, sa-i aduci flori, flori de cimp si sa-i spui vorbe tandre. ne intelegm bine.
ohoho, cite litere inghit. probabil ca mi-e foame.
si cind face pe nazuroasa si se-nchide in turnu’ ei de fildes – despre inspiratie zic, ca mai are obiceiuri d-astea – ce faci?
viata, cum e viata ta? de ce depinde?
dar fictiunea ta? de unde-si are izvoarele?
iti plac lucrurile despre care nu stii nimic?
pai devin si eu mofluz. e ca in amor. norocul meu e ca, atunci cind scriu, stau la tara. iar la tara sint atitea lemne de spart de mai mare dragul. le sparg cu naduf, iar inspiratiei ii place teribil.
unde stai la tara?
nu te poti aduna la oras?
as vrea sa fiu convins ca viata mea depinde de mine. din pacate, nu prea sint. in orice caz, la tara, la munte, depinde de mine mai mult decit in oricare alt loc. iar asta e o chestie a naibii de importanta. fictiunea, as putea sa bag mina-n foc, vine din tot felul de povesti din copilarie. imi placea sa-mi imaginez o mie de lucruri. inca imi place. si nu stiu daca imi plac lucrurile despre care nu stiu nimic, dar in mod cert ma provoaca, ma tulbura.
e un loc tare misto. undeva, satul ciocanu, intre bucegi si piatra craiului. mai aproape de crai.
cu orasul n-am o relatie prea buna. nu ma lasa sa fac ce vreau eu, iar atunci cind scrii, asta nu prea merge. locul asta de care vorbesc e o binecuvintare.
cu cit traiesti la munte?
cum de nu ti-e frica, daca pierzi trenul de la oras?
stiu ca esti cu muzicile, zi-mi muzicile astea din cartea ta. Descrie cartea prin prisma muzicilor.
tu ai ales? in viata, e bine sa alegi clar?
cu bani foarte putini. asta-i alta chestie nemaipomenita. am nevoie de bani pentru lemne, bere la pet si, uneori, ciocolata. altfel, pe acolo sint vaci, iar vacile sint bune si dau brinza, lapte, carne. mai sint si gaini. si ele sint bune.
frica nu prea imi e. si trenurile de la oras sint prea aglomerate.
despre muzici zici? pai sint trimiteri mai mult sau mai putin explicite la sigur ros, roxy music, david bowie, pink floyd, d-astea. chestii ambigue care te trimit pe plaiuri necunoscute.
cind te-ai ratacit? in tara-in lume-in viata. ce-ai facut?
da. eu am ales. si e al naibii de bine sa alegi clar. altfel, cred ca aleg altii pentru tine si asta, mai devreme sau mai tirziu, te va trimite in balarii. prefer sa-mi aleg propriile mele balarii.
ai fost iubit de parinti?
or fi vrut sa scape vreodata de tine?
ce-ai ales? ramii scriitor?
gagica ti-ai ales-o?
stii citi bani iti trebuie pina la sfirsitul vietii?
stii ce carti-filme nu te intereseaza?
stii in ce tari nu vei calca vreodata?
imi place sa ma ratacesc intentionat. dar asta e alta discutie. altfel, ramin buimac si ma doare capul. ca pe orice ratacit. injur putin, apoi putin mai mult, fac clabuci, spume, incerc sa ma adun. la tara te ratacesti mai putin. asta e impresia mea.
cum ai facut sa te imprietenesti cu cuvintele? te asculta asa usor, de la sine, sau te lupti mereu cu ele?
si 2, mai terestru: sint dinamovisti pe la ciocanu?
zic ca am fost iubit. trebuie. e obligatoriu. nu vreau sa ma gindesc la treburi nasoale legate de ei.
ramin, da. nu stiu sa fac altceva. nu ma umflu in pene, mi-e un pic mila de mine.
gagica? cind e sotie se mai numeste gagica? cred ca o sa mi-o iau daca-i spun asa 
legat de bani nu prea stiu nimic. e mai bine asa.
nu ma intereseaza chestiile pedante, facute, cu iz snob sau snoabe de-a dreptul.
n-am nici o certitudine legata de tari. s-ar putea sa fie bine oriunde.
stii ca nu vei fi homosexual niciodata?
stii ca nu vei trage drog pe nas?
stii ca nu vei purta Armani vreodata-n viata?
stii ca nu o sa mori dupa un Buggattttttti?
stii ca nu vei scrie Muntele vrajit?
stii ca nu te vei apuca de pictura si nu vei da ceva peste Dali?
e o trinta mare atunci cind vine vorba de cuvinte. daca stii cum sa le iei, sa mai imblinzesc. uneori, dau ele buzna peste tine. si atunci e greu: trebuie sa le tii in friu. in fine, mie imi place de ele.
dinamovisti la ciocanu? a naibii intrebare! nu stiu. poate ca o sa fac eu citiva.
m-am lamurit cu homosexualitatea. teoretic, n-am sa fiu.
si cu trsaul pe nas la fel. teoretic nu, practic habar n-am.
Armani? cine e Armani?
singurul raspuns cert e cu bugatttttttttttttttti: nu-mi plac masinileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
ah, da, mai e un raspuns cert: n-o sa scriu muntele vrajit. incep sa ma obisnuiesc cu gindurile astea. stiu si ca n-o sa pictez: in clasa I am avut media 9 la desen.
esti taree, nene! bravo tie! cum de te-ai hotarit sa alegi?
nu mai puteam. ma durea capu’, sufletu’, ma dureau toate. trebuia sa aleg, n-aveam incotro.
si ce te mai ispiteste? ce te scoate din minti? ce te poate scoate de pe sina?
Cind te pierzi, cine te gaseste?
Turta dulce-ti place?
Iti plac copiiiiiiiiii?
Prea esti dur-macho-n-ai suflet in carte.
Te-ai pierdut in vreo padure? Cum este?
Noaptea te sperie? Te omoara?
La ce zgomote faci urit?
Ce inchipuiri te dispera?
Iti place Craciunul? Dar An Noiiiiii?
Cind iti dai palme?
Cind vorbesti singur?
a zburat internetul pe coclauri. cred ca cel mai tare si mai tare ma enervez eu pe mine ma.
cind ma pierd, am niste oameni care stiu sa ma gaseasca. d-ia apropiati fara de care n-as putea trai.
imi plac si copiiiiiiiiiiiiiii. si turta dulceeeeeeeeeee.
nenea ala e asa. eu sa stii ca am; si cred ca si nenea ala are sufletul lui. nu-sh ce sa zic, poate i-l gasesc altii.
in padure e frumos.
noaptea e frumoasa.
zgomotele sint cam urite.
inchipuirile ca am sa ramin un prost toata viata.
craciunul da, anul nou nu.
imi dau palme cind sint bou.
vorbesc singur cind mi se uraste de tiuiala piticeasca.
unde umbli pe coclauri? prin munti? povesteste-mi o calatorie de-a ta. esti tip de chestii extreme? sau comod de ceai in cabana?
de vodca cu urlete la 3 noaptea?
multumesc, matei. misto alegeri
multumesc si eu pentru raspunsuri, domnule florian la revedere!
vad ca multumirile mele nu se posteaza.
dar eu totusi multumesc.
Na, tare frumoasa convorbire… Eu sunt pe un bus in Miami cu Roxy Music in casti(Ladytron) si cu blogul istodorian in măna(adică pă aiFon).
Merci de lectură si promit solemn ca-mi pun baietii la munca sa-mi trimita carti de-a lui Matei.
December 10th, 2009 at 12:33 pm
matei,
daca ai putea sa trimiti un sms unui scriitor pe care-l iubesti/admiri/urasti, cine ar fi si ce i-ai scrie?
ce fel de poezii scriai in liceu?
care era povestea ta preferata din copilarie?
cind ai intilnit primul pitic din viata ta?
unde e malul tau albastru?
December 10th, 2009 at 1:00 pm
Hans si Gretel, ai citit?
Cind si cum?
December 10th, 2009 at 1:02 pm
draga vera,
o sa fiu sincer si tolomac si o sa-ti spun ca i-as trimite un sms lui filip florian. ceva scurt si la obiect, legat de steaua.
asa. scriam poezii d-alea in care eu eram destept si lumea nasoala. pe la sfirsitul liceului scriam d-alelalte: eu eram nasol si lumea desteapta. in fine.
mama imi spunea niste povesti naucitoare. era una care imi placea foarte mult, cu o apa adinca si multi pesti.
pitici spui? nu stiu, probabil ca eram mic, mic de tot si se lasase ceata. da, aproape sigur pe acolo erau niste pitici.
malul albastru e o chestie delicata. imi apare prin vise, visele alea adevarate din care n-as vrea sa ma mai trezesc vreodata.
December 10th, 2009 at 1:03 pm
am citit. prin clasa a doua, atunci cind am citit cel mai mult in viata mea. intotdeauna m-a inspaimintat povestea asta, chit ca-i cu turta dulce.
December 10th, 2009 at 1:05 pm
mercurul, cit de multe stii despre mercur.