Teorie si mincare: Ce-avem cu gisca si mielul?
Numai umblind prin lume descoperi ca-n Romania, nici mincarea nu e ca lumea la banii pe care-i dai, dar nici nu gasesti lucruri nelumesti. E plina tara de porc cu ceafa lui cu tot. Dar lipseste gisca cu ficatul ei, peste tot de gasit la Budapesta.
Ah, iar mielul, mielul ce mi-e imi place-n disperare e mort din meniurile restaurantelor. Cum dracu el traieste din plin prin lume? Cum se naste mielul cind ai nevoie de el in farfuriile straine si la noi, nu si nu?
Dati-mi un raspuns. Nu inteleg de ce nu putem descoperi gisca, mielul. Unde sint, ce istorie timpa a limbii noastre i-a luat? Oaia, capra sint ca riia in Romania. Oare, de ce? De oaie mai am parte prin restaurante arabesti. Dar capra, capra cu brinza ei, cu laptele ei, unde ne-a murit?
Voi ce-aveti cu gisca si mielul?
November 9th, 2009 at 2:11 pm
raţa, bibilica
November 9th, 2009 at 2:11 pm
problema e la bibilică, raţa-i dracului
November 9th, 2009 at 3:49 pm
Pulpă de berbec cu mazăre, raţă pe varză, borş de curcă, gâscă la cuptor, porumbel fript, pârjoale de peşte, tocăniţă de iepure, crap afumat….
November 9th, 2009 at 5:58 pm
de ce faci pe naivul?
as vrea sa stiu
November 9th, 2009 at 9:42 pm
pentru rata si miel am tot respectul, da nu pot minca. istodor, sper ca ti-ai luat jumari de gisca de la budapesta. am auzit ca sunt foarte buni.