Patrasconiu-solidaritate
Fara motiv a fost dat afara Patrasconiu. Nu se poate sa nu reactionez. Cotidianul renascut de Catavencu a murit. Si se asteapta trei zile ca scandalul sa moara, ursii sa traga la miere. Ba, unde se duc ziaristii? Ciriie cit ciriie, trece! Pai, ei nu-si stiu limitele? Ei fac stirile, ei sint o stire. Totul trece. Le trece. Se adapteaza. Si postul asta miine nu mai e ca altul vine in loc, doar nebun sa fii sa sustii aceeasi cauza mult timp, doar nu esti nebun, nu? Asa ca Patrasconiu e dat afara aberant. Dupa cenzura pe Romosan. Cine uita la fel pateste.
Tags: Cotidianul, Nistorescu, Patrasconiu
Eu nu iti fac onoarea.
August 3rd, 2009 at 3:24 pm
?i cum ziceam, triste vremi. ?i e abia începutul. sfâr?itul îl aduce nistorescu.
August 3rd, 2009 at 3:29 pm
Pentru ca e imprevizibil ce se va intimpla cu postarile de pe Cotidianu.ro, imi cer scuze ca postez si aici mesajul catre Cristi:
Draga Cristi, eu am inceput sa public in Cotidianul la invitatia ta, asa cum, tot la invitatia ta, am publicat si in ziarul local din Timisoara, la care lucrai, citeva articole. Ceea ce ti s-a intimplat acum mi se pare atit de absurd ca aproape nu gasesc cuvintele pentru a-ti scrie. Daca tu nu mai esti acolo, e limpede ca textul trimis pentru miine, va fi ultimul ce va aparea in Cotidianul, desigur daca va mai aparea. Eu, oricum, eram obisnuit sa-si trimit tie articolele, iar cind nu erai in Bucuresti, le trimiteam si celuilalt Cristi. De cind colaborez cu ziarul, s-au schimbat 7 – 8 directori, dar uneori nici nu stiam cine este. Eu nu lucram cu directorii, ci cu tine. Indiferent ca opiniile noastre politice pot fi diferite in unele privinte, nu am avut absolut nici o problema pe parcursul acestei colaborari de citiva ani, nu putini. Nu reusesc sa inteleg gestul d-lui Nistorescu – a fost trimis acolo sa redreseze ziarul sau sa-l distruga? Primele dumisale gesturi directoriale nu-mi par a conduce la vreo redresare, ci la o criza majora. Dar e treaba dumisale si a patronatului. Ti-am scris acest mesaj public, ca sa stii ca sint alaturi de tine, nu de ei. Sper sa nu fie moderat, inghitit de platforma etc. Mult noroc in toate si sanatate celor doua fete ale tale!
August 3rd, 2009 at 3:32 pm
1. Blocarea articolului de astazi al lui Cristian Patrasconiu de la sectiunea “Comentarii” se numeste CENZURA!
2. Anuntarea concedierii unui angajat fara motive/argumente conform Codului Muncii este ILEGALA.
3. Decizia unui director de firma/companie/publicatie, in cazul asta Nistorescu, luata la 24 de ore de la preluarea sarcinilor de manager, trebuie sa se intemeieze pe legislatia in vigoare si pe activitatea respectivului angajat in intervalul supus monitorizarii. Dl Cristian Patrasconiu ERA IN CONCEDIU in momentul preluarii de catre Nistorescu a managementului publicatiei. CE ANUME I-A IMPUTAT IN ACTIVITATE ANGAJATULUI CRISTIAN PATRASCONIU?
Comportamentul acestui individ, il numesc aici pe Cornel Nistorescu, este, conform legii, ABUZIV SI LIPSIT DE TEMEI.
Ma astept ca sindicatele din presa, colegii, sa aiba o atitudine colectiva, IN ACORD CU LEGISLATIA IN VIGOARE.
Deci, discutam aici de doua chestiuni: 1. CENZURAREA UNOR ARTICOLE; 2. PROPUNEREA DE DESFACERE A CONTRACTULUI DE MUNCA IN MOD ABUZIV SI ILEGAL.
By the way: masurand randamentul si activitatea dlui Cristian Patrasconiu, respectiv activitatea jurnalistica din Cotidianul si de pe blog, inclusiv cu ratele de raspuns, sunt convinsa ca NU I SE POATE REPROSA NIMIC. Varietatea si ritmul temelor postate pe blogul sau de exemplu sunt un model inclusiv de marketing publicistic, nu numai al unei munci formidabile.
August 3rd, 2009 at 3:34 pm
Bravo, Eugen Istodor!
Ai profunda mea admiratie!
August 3rd, 2009 at 3:34 pm
Istodor: respect. despre asta-i vorba, despre atitudine, adica.
First they came…
When the Nazis came for the communists,
I remained silent;
I was not a communist.
Then they locked up the social democrats,
I remained silent;
I was not a social democrat.
Then they came for the trade unionists,
I did not speak out;
I was not a trade unionist.
Then they came for the Jews,
I did not speak out;
I was not a Jew.
When they came for me,
there was no one left to speak out for me.