28 Responses to “Lipscanii se muta”
Publicitate
-
cristian Says:
March 11th, 2008 at 9:53 pm1. pe mine ma deranjeaza ca-si impart “aia” spatiile. este exact logica majoritatii constantenilor: “da, ba, a furat mazare, da’ a si facut, da-l in ma-sa de bandit!”. pai, ba, daca nu fura se faceau de trei ori mai multe!
2. eugen, si pina la urma ce-ai vrea sa fie in cladirile de pe lipscani? ok, kitsch-uri de nunta nu, dar cu crismele-cafenelele si de-alde dika ce ai? daca urcai putin si treceai de intersectia cu smirdan, spre teatrul **** (imi scapa numele acum) vedeai pe dreapta cea mai infecta crisma din lume, imputita, cu ciini si fum de mititei, iar dupa ea niste gherete sparte, un loc absolut nenorocit. iar drumurile sint cam de secol VIII. -
istodor Says:
March 11th, 2008 at 10:12 pmuite am fost la helsinor, in zona veche e recreata atmosfera de secolul 17-18, cu firmele pe casa in stilul ala, cu vitrinele in sensul asta. cred ca asa va fi si in lipscaniul nostru. crismele astea noi si dika sint ok, nu am nimic cu ele. acolo, in orasul lui hamlet, primaria ii omora=darima daca aia miscau un deget din organizarea asta. sper sa fie la fel si la noi, desi ma indoiesc, smecherii vor pune mina pe trecutul nostru
-
istodor Says:
March 11th, 2008 at 11:14 pmsi mai am un sentiment. acela ca nimic din ceea ce stricam nu vom mai avea unde repara. totul va puti o nou, nici o cirpeala, nici un trecut, vor muri meseriasii si vom fi obligati sa cumparam nou. sa spun ca deja mii de lucruri sint construite sa se rupa repede, sa iasa din moda?
-
madalina Says:
March 12th, 2008 at 1:02 ame trist filmul tau. induiosatoare vitrinele goale. mi-am imbatat sufletul si scurtat niste rochii in lipscani..prima palarie din lipscani mi-am cumparat-o. facuta pentru mine. magazinul de palarii pentru barbati , femei si copii inca mai exista, cat o mai trai palarierul. e batran..palaria mi-a facut-o in trei zile, asta vara, a ras de mine ca imi alesesm un model barbatesc si ma incapatanam sa o port pe spate, nu pe frunte, cum ii era modelul. a costat 300 de mii de lei…
-
Eugen Istodor Says:
March 12th, 2008 at 7:35 amnu am avut curajul niciodata sa=mi iau o palarie. si nici sa intru in magazinele de pe covaci de antichitati.
-
madalina Says:
March 12th, 2008 at 12:33 pmdaca imi permiti o incurajare, intra in magazinele astea. nu se stie cat vor mai fi. in cel de palarii , te simti rege, desi e saracacioasa atmosfera. palaria insa e facuta pe masurile tale, special pentru tine. chiar daca nu o sa o porti decat o data sau de doua ori. in cel de antichitati, sunt adunate alte vieti, trecute. veritabile. si ar mai fi un loc frumos in lipscani, dar trebuie descoperit de fiecare in parte. cel mai frumos, la ora dupa-amiezei.
-
Le Moi Says:
March 12th, 2008 at 1:06 pmPana la urma netul matura trecutul… si apoi il stocheaza pentru “eternitate”, nu ?
-
cristian Says:
March 12th, 2008 at 1:40 pmnu, eugen, la noi n-o sa fie niciodata ce-ai vazut tu la helsinor. pot sa pun si pariu, desi n-am pus in viata mea decit vreo doua, si alea la biliard (pierdute). sintem un popor de cacat, de-aia. cind vad turisti facind poze in centrul instoric, ma uit la ei ca la masina columbenilor, parcata pe victoriei linga semnul cu interzis. sintem de cacat pentru ca pe calea victoriei pute a pisat in loc sa miroasa a biserica veche, a flori sau chiar a perfumerie (n-am nimic nici cu parfumeriile, le prefer gangurilor in care-si fac aurolacii toaleta). mda, sint nervos acum, pentru ca nu am apa calda, iar daca sun la radet se pisa pe mine iar daca sun apoi la protetia consumatorilor rid si aia de mine, ca ce sa-i faca ei lu radet, iar daca sun la guvern sau la basescu imi raspunde o acritura transpirata care maninca sarmale reci si naclaite din borcan si am intrerupt-o de la masa. cretinii de la vodafone au inceput sa incurce si ei borcanele, timp de juma de ora am sunat si m-au sunat tot felul de straini nevinovati, care-si cautau nevestele/prietenele/amantele, eu cautam un service pentru ca mi s-a stricat clantza de la usa si circuitele s-au incurcat ca niste matze bolnave ori au gresit aia de la departamentul “ascultari” si tot asa. deci, eugene, tot cu cladirile din helsinor o sa raminem, doamne ajuta sa ne permitem sa mergem pe-acolo, pe la helsinor, viena sau cracovia (v-o recomand, am timpit de ciuda acolo, si asta acum 5 ani). apropo, duminica am vazut si eu vitrinele din imaginile tale si m-am gindit: “astea-s de istodor!”. si uite ca au fost. hai, sa traiesti.
-
Corina Says:
March 12th, 2008 at 1:47 pmAveti dreptate domnule Istodor.Nu sint bucuresteanca, locuiesc la Cluj dar orasul meu de suflet e Brasovul- acolo e si mai grav in sensul ca intregul oras vechi e lasat in paragina, case superbe, curti interioare, strazi laturalnice…incremenite in abandon.era sa zic proiect dar parca a mai zis cineva asta.
Ma bucur ca v-am gasit blogul,
cu simpatie,
Corina -
aurelian Says:
March 12th, 2008 at 3:14 pmnu stiu ce sa zic… parca asa e, cum zici tu! o parte frumoasa din Bucuresti se duce si gata! nu cred in ideea recuperarii Lipscanilor (Lipscaniului ?). dar parca nu e chiar asa! Nu sint bucurestean, am venit aici prin ‘92 si unul din primele locuri vizitate a fost centrul vechi (eram curios). Erau lucruri frumoase! Tin minte ca am fost intr-un magazin de antichitati! Era cu totul altceva fata de ce imi imaginam. Mi-a placut! Dar impresia de fond nu mi-a fost data de acel magazin ci de multimea de tigani care vindeau blugi, de bodegile de mina a saptea care iti mutau nasul din loc…OK, sigur tu te referi la alta perioada pe care eu nu am prins-o, dar eu stiu ce am scris aici, si mai stiu ca de atunci nu am mai fost curios sa vad ce se mai intimpla prin Lipscani! Asa ca reiau: nu stiu ce sa zic!
-
istodor Says:
March 12th, 2008 at 5:36 pmsa nu fim nostalgici, sa nu fim timpiti, asta e viata, nu? o sa incapa pe mina unui smecher, dar pina la urma o sa intre pe mina unui smecher care sa respecte legea fiindca un lifestylist o sa-l invete de rau, ca asa se cistiga bani. asta e misto ca pina la urma se fura ceva dar se si regleaza stilul fiindca e de bont ton sa faci intr-un anume stil si atunci reglajul se face de la sine, nu? dar, ca peste tot in Romanica asta e de asteptat. si tender, si patriciu, si vintu, si voiculescu fac pe desteptii pina sint atacati pe coarda sensibila: arta!
-
Corina Says:
March 12th, 2008 at 7:52 pmam stat la Paris si mai stau cind merg acolo intr-un partament dintr-un imobil secol XVIII- curtea interioara are inca fintina din care oamenii aceia isi luau apa. Este absolut interzis sa modifici de la fatada la structurile interioare. Imi aduc aminte ca acolo, in acel aparament din Marais, exista bidou movibil- de care m-am si speriat ca nu stiam ce e- si toate detaliile de interior-parchet, clante, ferestre, usi etc. sint de pe vremea lu MariaAntoaneta (si nu le pare rau!).
-
istodor Says:
March 12th, 2008 at 8:41 pmcorina
incredibil -
Corina Says:
March 12th, 2008 at 11:08 pmda, si in micul pervoiz.adica sa le vezi ca na era in “centru” erau niste flori ofilite pe care noi-romanii carora proprietaru apartamentului din Marais, fie-i sufletul precum primavara-le-au udat si inviat.
poate pot atasa si poze, daca vrei sa le postezi, in memoriam. -
murgu Says:
March 13th, 2008 at 6:42 amSUCCÉS s.n. Reu?it?, izbând?; rezultat bun. ? Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ? Primire favorabil? f?cut? de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus]. Sursa:
# DN – Dictionar de neologisme, Florin Marcu si Constant Maneca, Editura Academiei, Bucuresti, 1986 -
istodor Says:
March 13th, 2008 at 7:58 ampune poze corina, rasfata=ne!
-
Daniela Says:
March 13th, 2008 at 11:17 amMa bucur ca am gasit acest blog. Din pacate cei care mai iubim “amintirile” Bucurestiului suntem prea mici. Primarii nostrii merg la “shoping” la Paris nu privesc si in jur sa vada cum si-au pastrat altii vechile case, cladirile istorice.
Cand vezi cum se degradeaza vechile case, cum zace inchis Hanul lui Manuc care pana acum un an te facea sa te simti mandru ca esti bucurestean, te face sa regreti ca nu te-ai nascut acum “n” ani….. cand oamenii pretuiau valorile adevarate…O LACRIMA SI O FLOARE PENTRU CENTRUL NOSTRU ISTORIC
-
Eugen Istodor Says:
March 13th, 2008 at 2:36 pmprimarii nostri vad acolo si zic… e bine sa iau un parfum, dar nu zic e bine sa iau un exemplu.
-
Ana Says:
March 13th, 2008 at 11:10 pmEu lucrez pe Covaci. Am onoarea de a trece zilnic pe langa magazinele de antichitati. Mi se umple inima cand le vad deschise si cu aceeasi marfa de acum 10 ani (probabil si mai mult). Acum 10 ani intram cel putin odata pe saptamana sa scormonesc prin vechituri. La inceput mi-era rusine. Se uitau lung la mine patronii, pana m-au invatat. Ma lasau sa cotrobai, sa sterg de praf si sa gasesc “bijuterii”, gen o piesa de bronz dintr-un set descompletat de suporti de carti. Un obiect inutil astazi,nu? despre care multi nici nu stiu ca a existat. Cam ca si Lipscaniul. E vechi, e prafuit, are gropi, deci nu mai e bun la nimic. Out with the old, in with the new. Chiar azi am intrat la palarier. M-a masurat din ochi cand l-am intrebat intamplator de cea mai scumpa palarie din magazin si mi-a raspus ca pe vremuri, cand stia ca are cu un terchea berchea: “cate vrei? una, doua, o duzina?” Deobicei ma enervez cumplit cand un vanzator imi pune la indoiala capacitatile financiare (chiar daca are dreptate), dar l-am lasat, parca stiind ca maine poimaine o sa aiba soarta vitrinelor filmate de tine…
Ce vroiam sa spun. Sa renunti la vechituri, la inutilitati cu parfum de poveste e ca si cum ti-ai pune ambele picioare in gura unor oameni de valoare, alor caror singura vina este ca sunt morti. Vestea buna e ca si noi o sa primim acelasi tratament. Numai ca nici poveste nu o sa mai avem. -
istodor Says:
March 14th, 2008 at 7:20 amasta mi-e lumea. tot ce era se duce si mi-e teama de ce va veni pentru scurt timp. o stim… perioada de tranzitie, am trait-o cu totii, greu am iesit din ea. asa e si cu lipscaniul. l-au darimat sanchi ca sa nu-l darime altii si acum l-au lasat intelenit in lipsa de proiect.
-
Oly Says:
March 19th, 2008 at 10:15 pmNici eu nu sunt bucurestean prin nastere, dar impartasesc aceeasi pasiune pentru Lipscani ca si ceilalti care au postat inaintea mea. Ador in special consignatiile unde inca poti gasi magnetofoane si camere de filmat pe pelicula de 16 mm si statii de amplificare pe lampi si multe alte minunatii (o alta pasiune a mea e tehnologia veche, daca nu din alt motiv, macar pentru ca un sunet mai clar si mai curat ca al unei statii pe lampi n-am auzit pe nici un dolby surround de azi). Si mai e un loc care mereu ma face sa zambesc cu gandul la vremuri apuse, un magazin de mult inchis, din care a ramas doar firma ruginita pe care scrie “Milch und Eier”, o imagine atat de puternica incat aproape aud sunetul rotilor de sarete pe dalele din granit cand trec pe-acolo, si vanzatorii ambulanti strigandu-si marfa. Pacat ca la noi conservare e sinonim cu demolare si ca tot mai multa piatra e inlocuita cu otel si sticla.
-
istodor Says:
March 19th, 2008 at 10:52 pmpacat, pacat ca nu putem tine in loc timpul cu reconstruiri moderne. noi sdrobim presentul cu beton si termopan
-
a part of my life (episodul II) « poet. poet publicat in volum Says:
March 29th, 2008 at 7:01 pm[...] cand am scris frozen in time pentru diana, aveam in cap melodia asta si randurile videopoetului eugen istodor. ascultati. si plangeti. caci mall-ul nu carpeste, nu iubeste si nu iarta. Published [...]
March 11th, 2008 at 6:42 pm
strada asta, alaturi de inca citeva, face parte din harta mea emotionala . printr-o imprejurare eram singura in bucuresti . aveam 13 ani si terminasem clasa a saptea . maica-mea mi-a spus sa caut un magazin pe lipscani , de unde cu citiva ani in urma isi cumparase ea niste sandale de nubuc . intrebind din magazin in magazin l-am gasit in cele din urma, pe pantofarul care lucra cu nubuc . atita mi-a fost norocul , fiindca facea numai la comanda si io nu aveam atita timp de stat in bucuresti . si daca tot aveam bani am tot intrat prin magazine. mi-am cumparat in cele din urma cea mai misto stofa gri soricel pe care am avut-o vreodata . era gabardina . pina am ajuns acasa , la baia mare , uitasem cum mi-a zis vinzatorul ca se numeste . norocul meu a fost ca a recunoscut-o maica-mea si nu m-a certat deloc ( avusese negustorul dreptate sa-mi spuna ca maica-mea o sa se bucure cind o sa vada ce-am gasit eu la bucuresti ) . urmatoarea lovitura am dat-o tot cam pe acolo dupa vreo 10 ani , dar de data asta a fost o carte .
March 11th, 2008 at 6:46 pm
nu stii ce sa faci, cu ce manusi sa umbli. lipscaniul sta sa cada, lipscaniul musai sa se renoveze, lipscanienii musai sa ne traiasca.
March 11th, 2008 at 7:00 pm
nici atunci nu aratau prea bine , da’ era lume multa si mie mi s-au parut Locurile ca din alta tara .parca eram in strainatate . cladirile erau frumoase si fara simetriile alea cuboidale claustrofobice cu care eram io obisnuita .si mi-a placut animatia si podelele de lemn din magazine care miroseau a altceva decit ceara . iar vinzatorul era un domn care mi-a bagat in cap pentru totdeauna de ce gabardina e o stofa adevarata , cum nu se mai face azi , domnisoara .
nu cred c-o sa cada lipscaniul . stii tu mai bine decit mine cum fac astia azi . intii isi impart spatiile si apoi renoveaza .pe mine personal nu ma deranjeaza ca-si impart spatiile , numai s-o faca mai repede .
March 11th, 2008 at 7:31 pm
ai dreptate! lipscaniul e molozit azi, in mare parte, in mica parte arata deloc gol de crisme-cafenele, magazine de nunti si magazinul dika, tocmai deschis!
March 11th, 2008 at 8:05 pm
necazul e , ca nu cred ca sintem prea multi care sa aprecieze parfumul vremurilor si cind cineva face vreo oroare dintr-o cladire frumoasa, sa se simta ofensat in amintirile proprii .poate ca daca ar apare vreun primar onorabil , caruia sa-i fie rusine cu asa ceva in curtea lui , ar merge mai repede si cu mai multa piosenie fata de lucrurile frumoase din amintirile si aventurile noastre . am zis io sa se imparta spatiile , da ‘ si daca da dracu’ sa puna mina vreunul tip becali pe ele